Renașterea androginului

,,De te doresc atât de mult femeie!
E pentru că…, născută ești din mine.
Când ,,te-am văzut’’ aprinsa-i o scânteie
Și-atunci m-am cunoscut…, prin tine.

De când te-a separat de mine Zeul,
De-atunci, dorințele-n mine ard.
Mereu te caut, ca să-mi unesc cu tine eul.
Să te găsesc: e oare un destin?... sau e hazard?

Deschide-mi, dară, poarta lumii!
Și, dă-mi să mușc din fructul cel oprit!
Ca să cunosc și binele și răul,
chiar alungat din rai și aspru pedepsit.

Sub raza de argint a lunii;
Ne vom uni vrăjiți, în Unul,
Ca să schimbăm de-acum ființa lumii
Să fim la fel, cum e… și Zeul!''
vasile anton