poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-05 | |
milioanele de tresăriri ale mușchiului cardiac
s-au dovedit a fi goale pe dinăuntru pentru că au fost pictate cu o pensulă zidită din cărămizi de căutare vântul și focul mi-au invadat bolta și mi-au acoperit cerul cu pământ astfel că sunt nevoit să beau din paharul unei vieți de cârtiță sau de șobolan sau de bacterie saprofită ce devorează mumiile sunt îmbrăcat în pielea unui păstor rătăcit mișcarea mea este zbaterea unei păsări legate nici macar cuvintele nu se mai opresc în dinți este topit pământul sub tălpile mele așa că imi voi zidi cetatea pe cădere sunt un soldat ce se predă la primul foc de armă pictura mea nu se mai schimbă în privirile pietonilor sunt invadat de un virus vampir dar voi strica toate ceasurile pe care le voi găsi le voi arde le voi tăia le voi mânca pâna când toți ogarii ce apără castelul tău vor muri voi da năvală în tine și voi lega toate noțiunile de care te sprijini îți voi infecta toate mișcările și atunci poate vei vedea cum e să fii mort care aleargă nu mă vei putea dezlipi niciodată din craniul tău voi fi cel mai înalt turn din orașul tău de priviri și cea mai adâncă mină din munții tăi de uitare orice silabă ce va ieși de la tine din respirație va fi zgâriată de melodia mea ce îți va răpune picioarele nu vei mai avea nevoie de ochi căci totul ce vei privi se va transforma în urzici amare sunt sigur că nu voi ajunge la apă dar și tu nu vei mai da de uscat vei plăti cu valuta respirației pentru orice insulă de aer tu ești cel mai mare sculptor de pe cerul vizibil dar eu voi fi cea mai mare invazie în lanurile tale pentru că sunt împletit doar din negații si niciun scut de pe lume nu rezistă în fața uitării vei trăi regretul că nu ai gustat din sfârșit așa cum și eu regret ca am devorat doar începuturi voi stârni cutremure și uragane voi transforma în cenușă luna voi îneca toate oceanele doar ca să aprind o scânteie la tine în plămâni îmi voi mobiliza toate celulele toate moleculele de carbon și hidrogen din mine vor fi ostași numai ca să ajung și să înghit vârful ocupat de tine voi întrece toți gheparzii în fugă și voi învinge toți melcii în repaos doar ca să îmi sparg capul în coordonatele tale uneori văd stelele mai aproape și totuși nu mă pot îneca în miraj văd o singură prăpastie în calea noastră poate o voi înghiți cum a înghițit-o Einstein în definițiile sale pentru orice eventualitate voi comanda azi drumuri oblice...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate