și liniștea aceasta care sună
a despărțire-n urlet alb de lună
se poate scrie-n gri de viață șters
se poate-ascunde într-un singur vers

sau mai ușor se trece-n amintire
drept anotimp hai-hui prin nemurire
iubind iubirea doar de drag de ea
cum a-nflorit cireș la poarta ta

iar mai apoi cum ți s-a scurs în suflet
în degete în viață și în umblet
umbră de om cu trup de mucava
doar cât să-ți afli pasu-n urma sa