poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-04 | |
Cu șase ochi putea privi mai mult
Decât tot cerul înstelat peste pământ. Purta-n sprâncene distanțele firești, Și timpul cu-ale sale vise netrupești. Era un paznic vrednic de stăpân. Câine la suflet, dar cu ai lui bun. Plin de păduri și stânci în piept Sălbatic ca un râu muntos și drept. Neadormind, deoarece stă-n poartă, Lasă discret lumina să se vadă Flacără verde-mov, parcă-i o spadă, Se-aseamănă c-o limbă de otravă. Unii ar spune că pe umeri poartă Trei căpățâni cu plete și cu barbă, Iar alții că-ntr-un singur cap zăresc Trei fețe care veșnic străjuiesc. Prima ar fi cu chip de smârc și abur. Trecutul de-l zărește-l face aur Și îl petrece dincolo de moarte Lăsându-l să devină diamante. A doua față ar fi ce nu e și ceva Este la mijloc între-a ști și a uita Arată, de-o privești, ca mine Sau poate arăta, cu-ngăduiri, ca tine. Ultima față de se-ntoarce-i vis Cei care-o știu au darul de proscris E cea mai mare dintre toate celelalte Și-i iubitoare de artiști și carte. Nu știe a cânta, ci latră, latră Un dor din lumea asta sau cealaltă. Și latră cu-a sale fețe toate Sufletele de-a pururi blestemate. Un singur gând mă arde ca săgeata: În față singur poate-și privi soarta? Sau dragostea de poarta ce-o păzește În ură inima mai aprig întețește?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate