Bietele oase
și nenorocul
ce le-a însoțit,
nu le acoperiți
cu giulgiu de mătase
brodat cu fir aurit,
nici cu sălcii pletoase
sau lespezi de granit!

Dorințele ucise
de nerăbdare
și lacrimile prelinse
pe cripta visului neîmplinit
care n-au primit iertare
de la durerile nestinse
ce ard pe rugul istovit,
nu le acoperiți
cu jerbe de narcise
căci rupte fiind
și acestea au murit!

Lăsați
vântul răzbunător
să curețe de vină
dorințele și oasele
și să umple cu dor
inima timpului-
relicvă divină
păstrată în altarul amintirilor
la care sufletul-
glob de lumină
nepieritor,
înfășurat în nostalgie
se roagă și plânge
pentru tot ce a fost
și este muritor.