Din piatră-n piatră sar și număr îndoielnic,
Psalmodiind eretic, făcliile de-apoi,
Mânat de suflul rece, prea negru și pandemic,
Pe colți de steiuri ude sălășluite-n noi.

Mă las în revărsare pe-aleile cernite,
Smulgând demonic file și frunze din altoi,
Cu-nvinețite unghii, sculptând năuc pe frunte,
Un aspru epitaf, de dincolo de voi.