Pe casa scării s-a mai spart o glastră,
Și-n lift te miri cum putrezesc cotoare.
Copiii bat covoare sub fereastră
acum, la ora sfîntă de culcare.

Să dormi ai vrea, dar sună telefonul.
Privești aiurea, țintă, la perdele.
Afară, prin vecini, casetofonul
vomită-ntruna, disperat, manele.

Te-ndemni și zici: mai ia o aspirină,
Tristețea este tot un fel de boală.
Cînd cupa e pe junătate plină
tu vezi din ea doar jumătatea goală.