I

Tu, scumpul meu, ești scump tuturor.
Nu-ți fac confidențe, ci o spun în gura mare
să audă toată lumea, fiindcă te iubesc.
Acest"iubesc" nu este cuvântul cel mai de valoare
când este vorba de tine, dar este cel mai gingaș.
Calitățile tale sunt mult mai pretențioase
decât cuvântul de incertă expresivitate.
Calitățile tale ating culmi gigantice,
nu prin extravaganță, nu prin dominare,
ci prin puritate, căldură și apropiere;
așadar ești un Gigant și nu știu
să mai fi întâlnit un altul în drumul meu.
O, ce mare ești pe lângă alții și pe lângă mine!
dar, nici eu nu sunt măruntă,
ies în evidență prin alergarea către tine,
cu tot elanul pe care mi-l dă dorința de a ajunge la înălțimea ta;
sunt foarte mândră și nu vreau să fiu ajutată,
mă simt puternică deoarece te am pe tine ca model
iar drept țel măreția virtuților tale.
De-ai încerca să mă ajuți să mă ridic
și eu te-aș lăsa, ar însemna să nu mai fiu Eu,
cea care am renăscut din propria-mi dorință și luptă.
Vreau să ajung la înălțimea gigantismului tău
fără să fiu ajutată și vreau să rămân veșnic Eu.
Și voi ajunge pe aceeaș culme cu tine și voi rămâne Eu
fiindcă ești TOT ce cu ardoare îmi doresc.



II


Când am poposit în sufletul tău
eram un om ostenit de boală și coșmaruri.
Dar, de când ai deschis brațele
și m-ai cuprins în marea ta bunătate,
iubitul meu prieten,
iubitul meu frate,
iubitul meu iubit,
m-am vindecat ca atinsă de o minune.

La prima vedere ești un om obișnuit,
însă, după o vreme descoperi în omenia ta
un impuls și un farmec neobișnuit de rar.

Statura nu ti-e măreață,
dar câtă măreție ai în ea!

Nu spui vorbe mari,
dar câtă măreție au în simplitatea lor!

Ești modest în tot ce faci,
dar cât respect impui în orice împrejurare!

O, iubitul meu, lasă-mă să fiu veșnic
vestală credincioasă, în altarul de bunătate
înălțat sub ocrotirea sufletului tău.


III


Îți văd gândurile și alerg
către întoarcerea la timpul cînd nu existai pentru mine.
Alerg către întoarcere,
către singurătate.
Plec de la tine și nu mai vreau altul,
tu semeni cu altul
și altul seamănă cu tine.
Doresc lumea mică, nevinovată, a uitării
care iartă greșelile noastre.
Nu voi deveni o altă Ofelie,
dar nu am să mai greșesc față de mine,
față de cei din jur
și nici pe cei din prejma mea
nu am să-i mai las să greșească cu mine.
Alerg către întoarcere...