prietene
să ne desprindem dintre foile galbene
să zburăm cu viața noastră jilavă inconsistentă dulce-amară cu tot
până dincolo de marginea tocitelor îmblânzitelor sentimente
ne vom ridica deasupra pădurilor de brazi
deasupra apelor limpezi și reci de munte
deasupra luminilor încă vii

prietene
uneori când plouă razant peste blocuri piețe publice abatoare și oameni
întâmplarea ia forma unei răni sângerânde
atunci dinspre niciunde coboară deodată
o seară cu ziua ei cuminte aproape
și ni se pare că totul e bine
și ni se pare că totul e atât de frumos
atunci o nostalgie cu dinți de fier mușcă aprig
din carnea cea tânără a copiilor care am fost
peste garduri întinsă la soare
pielea uscată a bătrânelor animale de pradă care mai suntem

prietene
călătorim
iată
cu steaguri negre pe umăr
atât de infirmi nespus de eroi
cămașa ne e deja sfâșiată
sufletul îndeajuns și păstrat la vedere
se vor găsi desigur explicații pentru toate acestea
tranșeele vor adăposti mereu cu o nespusă uimire
trupurile noastre
rug de trandafiri sălbatici
înflorit sclipicios înrourat și tandru în pântecul lor



ascultă poezia în lectura autoarei