poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-22 | |
Ne agățăm cu speranța
de fiecare clipă ce vine din viitor, ispită și promisiune a bunului Creator... Credem în viață, însă murim fără vină de cum sosim în lume împinși cu hotărâre de o Forță, pentru unii divină, iar pentru alții, sceptici, de o soartă haină. Tot ce ne orbește este lumină și amăgire și tot ce ne doare se ascunde de noi tot în a noastră suflare, egoistă și meschină, care gonește călăuzitoarea iubire și ne face să bâjbâim ca orbii prin haos, umbre și noroi. Dragostea-flacără de rug, sfântă și suavă ne este trimisă din cerescul crug prin nevăzute canale, fără zăbavă; trebuie numai s-o primim în inimi cu voie bună și să o ferim de întuneric și minciună. Ne agățăm cu ardoare de ceva ce există numai în închipuire și teama persistă scormonind în suflet asemeni unui cariu, fără încetare... Timpul mirific înaintea noastră răsare, îl acceptăm ca pe o binecuvântare, însă el reprezintă numai măsura suferințelor și bucuriilor muritoare; crește și scade peste lumină și peste noroi împreună cu ele iar tot ce mai rămâne și arde este văpaia aprinsă în noi care se întoarce la stele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate