Dumnezeu m-a primit
în palatul lui celest
am vizitat închisoarea
în care stăteau dracii
în celule înghețate
implorau focul
-elementul vital pe planeta lor –
mi-a făcut radiografia moralității
pe care mi-a arătat-o apoi
pe fiecare vertebră
se vedea câte un păcat important
în creier
era un abator de gânduri moarte tranșate
un set de gânduri de gelozie
un amestec eterogen de gânduri policrome
și muguri albi de gânduri despre credință
în inimă creștea roșie virtutea
în sine se luptau orgoliul cu idealul
pe tălpi se vedeau urmele
dușmanilor înfrânți
în degete rămășițe de poezie
în ochi erau imprimate iubirile trecute
și cele viitoare acoperite cu un cerc negru

Dumnezeu s-a uitat la mine
m-a privit cu reproș
a clătinat sever din cap
și mi-a spus :
“păcatele sunt ca niște măsele cariate,
pe unele trebuie să le plombez,
iar la altele sunt nevoit să le scot nervul”
și m-a așezat pe masa de operație.