poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-19 | | Privește și învață de la flăcări că tot ce arde în vatră ajunge scrum, iar de la frunzele usucate că vântul soarții spulberă destinele amestecându-le cu praful de pe drum. Privește și învață de la ape că liniștea-i amăgitoare; când furtuna se pornește, în calea lor totul dispare. Privește și învață cu râvnă de la vânt că puterea și faima sunt efemere pe pământ, că înspăimântătorul uragan după câteva zile de zbucium rămâne fără elan. Privește și învață de la floare, să-i zâmbești zilnic soarelui fiindcă nu știi cât credit primești în taină din partea timpului. Privește și învață de la Lună că nimic nu-i întâmplător, că toate în univers au un rost și un izvor. Privește și învață de la colb că însăși stânca este trecătoare, iar de la viermele neiertător că și el aceeași soartă are. Privește și învață de la păsări să zbori în siguranță când văzduhul e senin și de la stelele călăuzitoare că tot ce strălucește în univers este relativ și supus unui destin. Privește și învață de la albină să aduni roadele la timp și bucură-te alături de ea în fiecare clipă precum nemuritorii zei ce au viețuit în Olimp. Privește și învață de la fluturii efemeri să iubești adierea vântului și lumina jucăușă ce alunecă voioase prin livada înmiresmată de meri, iar de la ghioceii răsăriți printre nămeți să nu disperi. Privește și învață de la umbra ce te însoșește răbdătoare, să ocrotești tot ce-ți este mai scump sufletului, tot ce în viață prețuiești și tot ce are în primul rând suflare. Privește și învață de la falnicii și neînfricații brazi că rădăcinile puternice te pot ține drept și te protejeaz în fața viscolului să nu te frângi și să nu cazi. De ești lovit și de durere ca trestia te îndoi, privește numai înainte ca floarea soarelui și nicidecum înapoi; speranța învăluită în lumină pe toți ne așteaptă în viitor, așa că nu te lăsa pradă trecutului mort, amăgitor ce scormonește adânc cu ghiara în sufletul neîncrezător. Suntem muritori, totuși avem înaintea noastră destul timp să iubim, majoritatea nu suntem nebuni, dar ca nerozii, aiurea îl irosim pe gânduri, pe vorbe și fapte lipsite de înțelepciune de ajunge sufletul nostru să semene cu un tăciune. Privește, învață și lasă-ți sufletul singur să–și aleagă călăuza și drumul pe care fără rușine și teamă să meargă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate