m-am întâlnit cu omul invizibil într-un vers

și m-a întors pe dos ca un pervers

așa cum n-am mai întâlnit

pe toate părțile m-a răsucit

între pereții de granit

în casa unei născociri

iubiri, iubiri, iubiri

această viață monstruoasă

chiar fără pic de milă

dar… frumoasă și veselă și tristă

cât de frumos persistă

și râd cu lacrimi iubirea este printre patimi

umilă, umilă, umilă

atât de rău m-am întristat

m-am atașat de omul invizibil într-un vers

aș vrea să nu mai fie-așa pervers

să vină el în viața mea invizibilă indivizibilă

de catifea ghicește-mi în cafea

lumea, lumea, lumea

tu ești un geniu și mai presus de-atât un zeu

eu te aștept și trece un mileniu

spun tatăl nostru poetul Dumnezeu

iartă-mi greșelile mă incomodează nimbii

dezbracă-te de pilde

să fii doar muritorul meu

amorezată sunt și merg în vârful limbii

tu m-ai creat femeie eu te creez ateu

și te sărut pe urma tălpii acolo unde saliva mea

replămădește A.D.N-ul

și poate clona ta poete invizibil

va face dragoste cu mine și cu Eul

și toată noaptea crime

vampiri prin visele sublime

problema este…

va curge sânge și cu rime?