poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-09 | |
Te urmăresc cu privirea și cu sufletul de tristețe biciuit
cum treci pe drum, singură și îngândurată, cu pasul greu, în umbrele castanilor adâncit, de o dorință neîmplinită ori de teamă măcinată. Până mai ieri erai voioasă și radiai de fericire, când te zăream aveam un sentiment de ușurare fiindcă îmbrățișai tot cerul cu lumina din privire iar râsul tău cristalin mă trezea ca un ceas deșteptător din visare. Pentru mine nu avea importanță cu cine mergeai ținându-te de mână, eu mă cunosc bine, știu cum arăt și câți ani port în spate; mi-ar fi plăcut să fii a inimii mele călăuză și stăpână numai că o prăpastie, săpată între noi de ani, ne desparte. Aș vrea cu drag să te îmbrățișez și să-ți aduc de la zei speranță și lumină, dar pentru tine sunt un străin și nu cutez să dau năvală în viața ta și așa de îndoială plină. Cine să-ți spun că sunt? Timpul m-a îmbătrânit cu nesaț, am cearcăne la ochi, părul cărunt și nu cred că ai dori să mergi cu mine la braț. Mă tot gâdesc cum să fac să înțelegi că vin spre tine cu sufletul de compasiune plin, dar simt că aș fi o ghicitoare ce n-ai putea să o dezlegi pentru că întâlnirea noastră n-a fost ticluită de destin.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate