Așează-te pe genunchii mei
să privim împreună ploaia de vară
cum își cerne lacrimile peste tei
curățindu-i de tristețea adusă de seară.
Deschide către dragoste ușa
și lasă speranța să spulbere cenușa
deselor iluzii și regrete
ce ți s-au încâlcit în vise și plete.
Eu sunt aici, langă tine,
lasă-mă să-mi revărs dorințele pline
de așteptare și incandescență
peste liniștea ta aflată în convalescentă.



Așază-te pe genunchii mei
și ascultă cum inima mea bate
la ușa sufletului tău, pe care nu vrei
s-o descui de teamă să nu te pierzi în noapte,
dar noaptea este vegheată de lună și stele,
de dorurile și gândurile mele
care-ți împletesc diadema fină
din iubire sinceră și strălucitoare lumină.



Așează-te fără teamă pe genunchii mei
și să ne lăsăm îmbătați cu mireasma de tei
ce ne învaluie cu tandrețe și ne insuflă fiori,
îndemnâdu-ne să ne iubim cu patos din zori până în zori.