străveziile-mi degete
alunecă
peste clapele unui pian dezacordat
uitat în aceeași încăpere cu mine
încă de acum o mie de ani
de când
nu aflasem
puterea neprețuită
a unui „dincolo” în care treci
ușor
dacă nu privești în urmă;
liniștea continuă să pulseze
în jurul meu
întretăiată de un sunet lichid
de harpă...