AÈ™ sta cu spatele la lume
Și neștiută de nici o față omenească
să viețuiesc
pe-un tărâm
pe care doar eu îl cunosc
sunt furioasă pe tăcerile tale
Pe golul în care-am ajuns
Căci sunt la mijlocul unui drum
din care n-am uitat nici un pas
Trupul meu din celulele
strâmte-n afară te-mpinge pe tine
Iubite, cu credință te-am slujit
Crede-mă, încep să nu te mai cred...