poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-05 | |
Stau turcește pe cocoașa piticului
Și privesc universul. E contorsionat,haotic si obscen. Să luăm, spre exemplu, stelele. La început îmi era teamă de ele. Unde te uitai, numai stele. Puzderie. Amenințătoare, mici și a dracu'. "Lasă că vă vin eu de hac",mi-am zis. Și am început să le leg între ele cu ață albă . "Tu ești caru' mic, tu caru' mare, Tu săgetătorul,tu leul..." Uite așa îmi turuia gura Ca la copiii mici. Când nu mai rămăsese nici una de capul ei Mi-am legat sfoara de șold. Ca să nu fugă când dorm. Planetele? Fete bătrâne,grase, leneșe și caraghioase. Pestrițe și fardate în exces. Și cu multe tabieturi. Le trimeteam la fiecare în parte Aceeași scrisorică de dragoste Trasă la xerox. Vrăjelile obișnuite:jurăminți, promisiuni. Toate trag speranța că am sa le vizitez într-o zi. În fiecare duminică își curăță inelele, Își șterg sateliții de praf. Mă umflă rasu' numai când mă gândesc. Luna nu vede cu ochi buni toate astea. Mă pândește după o perdea de nori, La orice mișcare pe care o fac, Cu fața ei buboasă și acră, Cu paloarea ei cadaverică, Știrbă și cu gluga neagră pe cap. Într-o zi o să mă pârască piticului. Să vezi ce pumni în cap îmi iau!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate