Îi stă mai bine cu-arcuite linii,
Cu mlădierea cerului pe dealuri.
Îl văd suind spre azurii ovaluri
Ca să-și boteze în izvoare crinii.

Răcori se scurg în liniști de pocaluri,
Iar pe la porți împart domol opinii
Despre ce-a fost și ce va fi vecinii,
Săpând peceți în trainice portaluri.

Trăiesc mai des în urmă cu însemnul
Poverilor ce-au rupt în carne dungi.
Înspre păduri se desfrunzește lemnul

Pe Tâmpa-n vârf îți e mai greu s-ajungi,
Dar este timp să-nvingă-n trup îndemnul
De-a smulge clipa din jeliri prelungi.


13 noiembrie 2007