De dincolo de lume, tu sorii îi aprinde,
În piatra aspră, taie-i amiezii înc-o treaptă.
Sfidând tălmăcitorul de semne zăbovinde,
Adânc percep eternul. Îngreunat, așteaptă

La masa lui, logodna flămândă de cuvânt.
În miezul clipei, curgă-mi amurguri sihăstrite,
Golgote pârguite-n asprime și în vânt,
Ermiți rostind litanii devreme irosite.

Grăiește-mi azi, iubite, de lucruri prețuite
Și de livezi cu fructe mustind, în travesti.
Abisurilor negre, din taine ceruite,
Sub cerul mult albastru, azilul nu le-oi fi.

De dincolo de lume, tu sorii îi aprinde,
Sfidând tălmăcitorul de semne zăbovinde…