poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-29 | |
sunt de curând întoarsă în somnul animal
să-mi regăsesc curată și ne-ncolțită firea e timpul scurt și – plasă – amintirea mă cheamă înapoi pe mal ieri ascultam pe dealuri balada celui mort (știam că se-necase de sete și uitare) eu l-am văzut odată. ciudată-asemănare cu umbra-mi tremurată ce-n liniște o port veneam des la fântână. neînțelesu-i cânt îmi tulbura memoria pierdută între semne cei de acasă îmi descântau - pesemne că mă-ntorceam nebună ieșită din mormânt și ieri simțeam adâncul mai trist ca altădat’ pe marginile umbrei creșteau în voie spinii vibrau clopote grele în plângerea luminii turnându-mi în timpane un înțeles ciudat zăresc în luciul apei un tigru orb și slut închid pleoapele bine să-i deslușesc cuvântul cercul fântânii. se clatină pământul. și gleznele și cerul. am râs și am căzut cale de șapte poduri pe șapte zări de mers ajung într-o pădure-nroșită și pustie deschis e zodiacul și-n salt-de-veșnicie azi îmi dezleagă firea și ochiu-n Univers „tu te-ai desprins odată din trup de tigru pur!” - încep să-mi simt lăuntric puterea moștenită - „fugiți! de gheara-mi otrăvită n-o să mai scape nimeni, jur! cum dincolo tăcut-am - aici să urlu vreau să sfâșii ce dincolo mereu am mângâiat mi-e creierul în flăcări și sângele turbat îmi cere-al vostru sânge! dați-mi să beau! din ale voastre oase îmi voi clădi palat pe seama morții voastre voi râde și petrece! vreau ochi măriți de spaimă și vreau fiorul rece al ultimelor clipe ce-aveți de le-ndurat! și-n ceas cumplit de vrajă eu rege-ntre feline pândind ciuta pierdută în rostu-i de tribut voi învia o dată pe secol neștiut în fata care-n sânge se-aseamănă cu mine” fântâna plânge iarăși neînțeles și trist măsor cu ceasul tâmplei o stea ce mă petrece în locul umbrei mele. lângă fântâna rece umbra se frânge-n două cum crucea unui Crist
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate