mergi până la capăt
bătrânule
rătăcitor din toată inima
una cu păcatul
afundându-se în râu
sau într-o celulă aglomerată
dar lasă oamenii
să te creadă
vândut
apoi vei cuprinde
casa toată

***

în_locuiește
paserea
visul
adormit cu vârfurile degetelor
conturul unui spațiu sigur
satură-te
de mireazma subtilă
și nu muri
când totul se oferă
lumesc într-un război
îndoiala țâșnește spontan

***

ispita clipei
finale
strânge în pumn
cum sângele și hazardul
așezat minților slabe
temelie
apoi arde toate punțile
să nu
fiu pe treapta cea mai de jos
de aceeași parte a lumii
cădere

***

creștem înzidiți
n-avem încotro
peste tot oameni
raționali
ne justifică lacrimile
surâsul tău pecete
lasă odihna neîncepută
umblăm goi
morți în noi înșine
căutând o presupusă egalitate
in cercuri concentrice

***

poetul satiric cere
iată cuptorul aprins
din nesfârșita-i bunătate
și casa lui e mereu
altceva
decât stârnirea unei minți
că vei avea ce mânca
și mâine
cum face tatăl

***

poartă pe umeri
mielul de aur greu
să nu ne sinchisim
de urâțenia fiecărui negoț
sau nebunia vitejilor
sensibili la fleacuri
apoi vom ieși vindecați
printre ultimii
cu o zi mai devreme

***

nu mai e chip
să dăm la o parte lumina
în sunet de fanfară
adună palmele
și vezi să fie plină

***