poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-18 | |
stress stress stress
DIHAIKU atingând piatra de la Timna mă uit în prăpastia ochiului tău un brânci te-ar mai ajuta să înțelegi dezordine ... doar tu mă liniștești terapia clapelor la unison spirt de observație într-un spital al spitalelor merită să dormi o noapte fară zbucium să te trezești dimineața ca să suporți atmosfera îmbâcsită și obligatorie, lacrima dezmățului medicamentos privind o cravată strâmbă și nodul în gât eu , după caderea mea m-am plimbat cu ambulanțe am supraviețuit adusă cu un avion special, El-Al, agațată de plafon, direct la Haifa...atunci nu mi s-au mai pus note la poezie, poezia vieții nu se notează, nu sare coarda, nu se împaiază inspirații. păcat, lasasem un semn ca un Maghen David pe asfaltul erodat! mai greu mi-a fost aici unde druzii, rușii, sau alții te fac să te simți înafara casei, surorile obligatorii te ignoră .limbile păsărești mă faceau să mă rog pentru Israel.Turnul Babel al limbilor te obligă să ai urechile ciulite, poate înțelegi ceva, un gest mi-era suficient, gestul reactualizat, cuvântul operat de forcepsul obligatoriu! dar, irisul tău ascunde energia focalizată, omenească, la nivel paroxistic, te face să te dai jos din pat și să alergi la locul acela cu iarbă crudă... să adormi privind Cerul de Voroneț ! dihaiku dihaihu apără-mă de mine cât nu-i prea târziu! bianca marcovici (c) ecou de pe lista"discuții" la poemul de mai sus: Să cazi la unison Qui prodest Ce spirit te-ar mai observa O lacrimă dezlantuită sfârșește-n avalanșe Căderi ce reinvie Caderea cea Dintâi Sublimul în suplicii sare coarda Se împăiază,se-arcuiește Firescul pune semne pe-asfaltul erodat O, moarte te-nfioară E doar abis în ochii umezi O, poezia vieții De ce nu dormi De ce nu-ți dormi povara De ce iți mai inunzi uitarea Ce-ai tu cu druzii, rusii, pecenegii Ce-ai tu cu Turnul Babel... Nu vezi Ierusalimul Craiasa,mândra floare Mireasa-mbujorată pe cer în sarbatoare Ce-ai tu cu jertfa Tu, suflet reclădit din ambulanțe Descinde, Din patul patimii coboară La halta,ieri un singuratec Căzut la Judecata de pe Urmă A cerului din Voroneț Te-așteaptă azi pe pat de stele In iarba la Varatec lucian sturzu (c)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate