îmi doresc odată când mă bărbieresc
când îndepărtez cu lama spuma de ras
să răsară de sub ea obrazul tău
chipul ce mi-l închipui că-l port și de aceea lumea e altfel în jur
obrazul tău ce-mi doresc
să-l așez în căldura pernei în fiecare dimineața așa
să-l îmbătrânesc să-l fac în timp să semene cu al meu
la fel cum mergând pe stradă vezi oameni peste care s-a așternut
dragostea ca o ninsoare
înfățișarea le seamănă
două coline gemene cu multe case din care iubirile ies
consumate pe coș

de fiecare dată
oglinda e o ramă a întunericului rămas în mine mai gros decât în pietre
nu pot face nimic din el crește pe mine un mușchi uscat ce arată al treilea pol
al pământului unde sunt eu demontat în piese mici
ești în fiecare dintre ele nimeni nu vine
să recompună acest puzzle
nimeni nu vine
parcă aș avea în interior o mașinărie infernală acționată cu cheiță
care provoacă mâncărimi groaznice sub piele încât oamenii se dezbracă de ei
se îmbracă în corpul meu învârt resortul eliberează temperatura din trup
dispare asemenea unei fiare izbăvite de captivitate
rămân ochii sticloși cuie ce mă fixează în întuneric

când eram mic aveam multe metode de a impresiona
mâncam praf de cretă să fac febră
îmi țineam respirația până împrumutam culoarea tămâiei
mă scobeam în nas provocându-mi hemoragie
de fiecare dată mă luau în brațe mă pupau mă înveleau în pături calde
îmi făceau ceaiuri frecții cu spirt sau cu țuică eram o comoară
mă duceau la spital îmi făceau radiografii la plămâni se bucurau
când vedeau că sunt sănătos nu le păsa ce a fost adevărat ce nu
acum nimănui nu-i mai pasă mă simt cum aș avea un număr pe degetul
mare de la picior
mă plimb pe străzi ca prin cimitire proaspăt eliberat pe cauțiune de la reanimare
inima proaspăt rasă dată cu after-shave balsam
seamănă izbitor de tare cu tine