mai ieși în natură cucoană
să-ți latre câinii singurătatea
să-ți usuce vântul toamnei acneea
să-ți răsfire visele și mirarea
că ești femeie

mai ieși în natură cucoană
scurtează-ți fusta și-ambițiile
să-ntoarcă paraliticii capul
după tine
să intre în draci și să-i calce
tramvaiul de obreja

mai ieși în natură cucoană
să-ți sânger sânul
cu cinzeaca ciobită
să scrie cristoii de mine
la ziar
să-ți ațin calea când
te întorci cu jumătatea de pită
și cu nichita s poeme-n buzunar

mai ieși în natură femeie frumoasă
să te văd să te uit și să mor
nu-mi vezi pe oase carnea
râncedă
slinoasă
cu lacrimi îmbibându-se