un joc de picioare rupe anii rotunzi și tufele de urzici
de jur împrejur ne strânge în cutia de rezonanță a unei imagini

foarte curând vom avea toți aceeași vârstă

iute casele ni se vor face mici cât să încapă în intersecția nevidă
a interioarelor rearanjate după o formă a libertății
care freacă între ele cuvintele până se aprind
de dragostea umedă și crudă rătăcită printre noi

nimic nu se compară cu încrederea pe care ți-o dă un chip
care-ți spală sângele în mai multe ape / o seară și o dimineață

te uiți cum mâncarea iese din inerție și îți strălucește
în gura flămândă în timp ce te arunci la pământ
să ștergi amprentele morții cu sânul de împrumut

avem atâta timp cât să ne uităm unul la altul
când soarele rulează pe sunetul prins la capete de omușori
fără teamă de molima unei fericiri neapucabile

cât somnul tău ține delfinii în aer poți să îmbraci sufletul
pe partea sărutată de suferință / nevoia de a respira
mă învață să nu te pierd în mulțime

numele tău e un ochi ascuns în mine ori de câte ori
mă trezesc aruncat la fiare de o lumină blândă