Orație de nuntă

La nunta dintre un azi și un mâine
ETERN
peste pragul casei voastre
pășesc dincolo, în blânda
țărmuire legând valul
de moliciunea grea a clipei
prispă respirând prin prismă
culoarea cerului dospită
a pâine caldă și pelin
ascuns adâncului de sub mindir …
Și-n goetheanul așezut
Pe șeaua tare așternut
m-am prins cu voi în toamnă
la lacrima, ocean de taină
din creștet ne’nceput !
Să nu înceapă în cea ceață
nici firul labirintului de ață
de-atâta ’ndestulare-a viață !
Dragului să-i fie dor
să stea visului fuior,
și din firul depănat
piară curmuzii-n fsat …
Dac-o fi vreo arătură
fără fior ’n-a sa măsură
să se-toarcă pe pământ
numai duhul celui blând
și să deie din cetate focul tot
făcut dreptate fără ac și
fără toate, ci doar cu
iubirea-n moarte, bade !