Ești steaua mea norocoasă
în primăvara nebună de flori
ești demon căzut din înalturi
și înger din rouă de zori

Ești vântul ce trece prin sălcii
glissando în ploaia de-afară
culoare din frunza cea verde
și cântecul meu de chitară

Ești zâmbetul inocent adunând
cascade de râs în ocean planetar
miez de granit rotunjit într-o stâncă
ecou și-alarmă de pericol nuclear

Ești taina din grădina mea înflorită
miracol necuprins în cuvântul rostit
ești blues-ul cel mai romantic din lume
și cel mai frumos și mai cald asfințit

Ești noaptea cea lină și ziua ce crește
oglinzi peste-adâncuri de nepătruns
izvorul meu cu păstrăvi de munte
țesând luceferi din mâlul ascuns

Ești roșul pecete în lanul de grâu
pe gura macilor mătase-nsângerată
albul din nuferi plutitor peste plaur
și liniștea rătăcind peste iarba înaltă.

Ești cerul, pământul, ești marea
câmpie și munte pe margini de-abis
ești toamna și vara și iarna
și cel mai apropiat paradis.

Ești tu steaua mea norocoasă
în primăvara nebună de flori
iubirea și râsul și plânsul
și cântecul meu de cocori