am să plec din orașul acesta
pentru câtă vreme nu știu
mă întorc mai tânăr și mai înalt
cu pletele mai negre ca niciodată
toți vor trece pe lângă mine
singur câinele casei mă va recunoaște
de atunci încolo de voi vrea liniște
am să pot să stau și trei zile sub apă
sau chiar să dorm trei ani
într-o cochilie uriașă de melc
am să trec printre oameni ca o umbră înaltă
cu un câine aproape
o umbră mai caldă
numai tu când vei intra în casă
bătrână și frumoasă
o să calci prima dată peste trupul meu
răsfrânt peste pietrele scării
câțiva pași mai încolo
câinele meu fericit
va urla la lună
ca la o cățea în călduri