|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Opera
poezie [ ]
Ciclul "Sonetele Brașovului" Sonet 615
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Adrian Munteanu [Adim ]
2008-03-30
| |
Atâta vreme am rămas cu gândul
Că nu mă aflu-n inima vâltorii,
Iar sunetul nu intră prin toți porii,
Ca să golească de anost intrândul.
Dar mai apoi, la căpătâiul sforii,
În preajma rampei, îi venise rândul
Acelei vraje însoțind spre blândul
Acord sublim din miezul aurorii.
Poznașe gesturi și vibrante glasuri
Au strămutat lăcașul în Eden
Să-i țină-n cor pe îngeri la taifasuri,
Uitând de rostul pământesc obscen.
M-am nevoit și eu, în grele ceasuri,
Să-nvăț povara unui rol etern.
3 septembrie 2007
 |
|
|
|
