poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-29 | | Înscris în bibliotecă de Doru Emanuel Iconar Din ciclul „Cântare omului” ( 1956 ) Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii, Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe brânci, Când, speriat și singur, târâș printre vedenii, Umblai numai să cauți culcuș sau să mănânci. Însoțitoare mută-n odihnă și mișcare Și copie leită, croită pe tipar, Ne-nghesuiam alături, ciuliți în ascultare, La pasu-n frunze-al fiarei flămânde, greu și rar. Ascunși prin gropi și scorburi, alăturea de tine, Tu nu știai că suntem într-unul singur doi, Împreunați pe viață din două firi străine Prin șubreda urzeală de aer dintre noi. Sunt umbra ta, de-a pururi de om nedespărțită, Cu linia schițată aceeași de contur, Pe pulberea fierbinte și-n cremenea tocită, Ca un păianjen negru ce-ți umblă împrejur. Sunt peticul de noapte dat ție din născare, Și ies și intru-n tine în zori și în amurg. Din mine vii și-n mine te-ntorci în bezna mare, Firimițată-n oameni și-n zilele ce curg. În mine-i scris destinul cu slove nevăzute Ghicește-ți-l, să-l afli, de-ți este plin sau gol Þâțânele zidite alunecă tăcute, De-abia lăsând să treacă un fum, ca un simbol.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate