când văd haine zvârlite pe malul dâmboviței tresar
se întâmplă să nu îmi amintesc toate bețiile
toate lepădările
și toate lepădăturile ducându-mi la braț goliciunea

lângă ele trupul îmi vine ca mustața lu’ matache măcelaru’
în reclama cu mușchi țigănesc
râgâi peste cărți de identitate
răsadurile cu usturoi
ale țărăncilor cărora piețarii le iau marfa cu japca

oricât s-ar strădui nimeni
nu va putea spune că vasile munteanu nu a fost
AcestA
cel-dincolo-de-mâinile-care-s-au-scris

nu poți uita locul-în-care-nu-ai-mai-ajuns
și
atunci
te abandonezi desfrânării și desfrânatelor
senzualității conjuncturale a păcătuirii prin scoaterea pe gură

de aceea semnul crucii e numai o balama desperecheată
harul se dă huța pe clanță
cât mi-aș dori să pot spune asta puștilor care scriu pe ușa liftului
cu sprayul
dar oamenii viitorului se nasc întotdeauna fără urechi

așa și trebuie muții veacurilor sunt constipații în tradiție
e nevoie de o băutură energizantă
poate sânge
doamne! aș înghiți polul nord dacă ți-ai ține în mine oțetul
ca în frapieră

ce nedumerit ar privi medicul de familie radiografia: demon
cu inimă de porumbel
dada
pune-mi soarele în ochi
operația poate începe
sfântul bisturiul scrâșnește în carne ca primul tramvai la periferii