poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-28 | |
Mă urmăreşte cineva, şi-l las să vină,
Căci simt suflarea ce îmi e străină. În calea mea-ntunericul se-nchină, Iar luna mă veghează cu lumină... În noaptea neagră calc, tot mai departe, Privesc spre cer înalt, şi ca-ntr-o carte, Eu văd înțelepciune, şi vreau s-o înțeleg, Şi dintre mii de stele, eu una am s-aleg. Eu ştiu ce-nseamnă viața, cu moartea ei cu tot, Cu ură şi iubire, şi-n rest, nu am ce spune. Cînd strig la cerul mare: „O, Doamne, nu mai pot!” Doar sufletul începe căldură să adune. Înşir pe foaie viața, ce simplu, nu-i aşa? Îmi pare că iubesc, sau poate sun iluzii, Şi zbor spre luna care de cer se răstignea, Şi stelele-mi formează mesaje şi aluzii. Dar stelele-s deşarte, bucăți din carul mare, Pe cînd frumoasa lună, atît de înțeleaptă, Şi-acum, priveşte-n jur, o, tainică splendoare! Căci ochii ți-s lumină, iar visu-ți e o şoaptă. Te-admir cu „AH” în suflet, a cerului stăpînă, O, tu, măreață lună, ce noaptea o veghezi, Cu slăbiciune-n suflet şi cu putere-n mînă, Zeița etern-a nocturnilor străzi!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate