Mulți copaci au înfrunzit fără voie
și multe drumuri s-au întors bizar
în dreptatea ultimului ceas,
mai aproape cu o zi de sufletul mării
unde zac aureole de sfinți.
Lăsați-mă să orbesc pentru voi
ca o mare parabolă mare,
să zidesc un cântec
pe timpul cu buzele sparte
de spaime.
Lăsați-mă să întind glasul
poemelor
mele cuminți
peste drumul desenat în palmă
și pretutindeni să zăbovesc o clipită.



Caliopi Dicu