poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Cutia muzicală ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-27 | |
E lung şi îngust
Drumul eternului ce mă apasă. Am casă, am masă? Cine sunt eu? Suspin mai mereu. În gît îmî rămîne amar Al omorului gust. Să mor? Dar pe unde voi merge atunci? Acum ştiu precis Că merg printr-o lume De nescrise porunci. Nu-nşela, nu minÈ›i, nu ucide... Sunt doar prerogative Pentru ce ce nu-s cu noi, pe pămînt, Ce îi purtăm în gînd, Ce sunt nişte sfinÈ›i. Dar ce să faci Cînd ai nişte dinÈ›i, Ce, ca-n zicală, ÎÈ›i sunt mai aproape Ca sfinÈ›ii părinÈ›i. Şi-atunci tot să-ncerci să nu minÈ›i? Lumea-i distrusă, Iar eternul ce mă apasă Aici va rămîne – pe umărul meu, Şi la mine în casă, Mă va veghea mereu. Şi timpul se scurge, Iar gîndul se duce, Şi viaÈ›a nu moare, Dar clipa mă doare...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate