poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-27 | |
Un suflet nins, acoperit de noapte,
Mai rătăceşte prin a sorții dar, Şi vîntul pînă-n inimă-i răzbate, Şi-n ochii dulci – o clipă de amar. El viața şi-o trăieşte, doar atît! Trecînd prin liniştea laconică a nopții. Şi după el – un cîine amărît, Probabil supărat pe jocurile sorții. El, suspinînd, înaintează-n beznă, Lăsînd mărunte urme pe zăpadă. De ce nu a putut iubirea să-şi păstreze? Ah, cît de mult acum ar vrea s-o vadă! Mergînd în fața nopții, uitînd de toate cele, C-o lacrimă fierbinte, căzîndu-i pe obraz, Şi, obosit de viață, uitîndu-se la stele, El se opri pe-o clipă, pe-o clipă de răgaz. Privi la luna plină, de boltă atîrnată, Şi ascultă tăcerea, ce-n aer mai plutea. Iar undeva, departe, o nouă stea s-arată, Şi colo, mohorîtă, se stinge altă stea. Păşise mai departe, în vechiul neştiut, Care-i părea deja eternitate. El viața toată-ntr-o secundă şi-a văzut. Căzu-n zăpadă, răpus de neagra moarte. Un suflet nins, acoperit de noapte, Acoperit c-o plapumă de nea. Trupeşte – aici, cu inima – departe, Fără suflare, cu gîndul tot la ea...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate