poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-27 | |
Ning lacrime din cer, a disperare,
Strivite de îngheț, ca într-un teasc, Ca-ntr-un colind, păgân, în care Fecioare degerate nu mai nasc. Serghei Esenin parcă reînvie, Ningând din cerul vânăt, unde-i dus, Și sângeră, rănit, prin poezie, Roșind oceanul de zăpadă, rus. Și caii albi, ce se desprind din cer, Trag troica, goală ca o catedrală, Calul din mijloc sângeră de ger, Cei de pe margini sângeră de boală. Se despletesc ninsori înlănțuite, Troian de alb, morțesc și tragic fard, Și sufletele noastre, desfrunzite, Ca niște lumânări, în carne ard. Poemul ne îngheață, sloi, pe buze, Umflat și vânăt, ca un degerat, E noaptea când fecioarele lehuze, Adorm, la sân cu pruncul… avortat. Dansăm cu fulgii-n cel din urmă bal, Abandonându-ne în valsul morții, Și troica nu mai are nici un cal… S-au destrămat în ger și-n negrul nopții. Se desfrunzesc ninsorile în noi, Ca-ntr-un colind, de plânset înnecat, Ne regăsim, într-un târziu, prea goi, Uitând să mai plecăm în colindat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate