Ce amplu țin coloanele arcada
În artificii puse cu migală
Pentru-ntâlniri în rochii lungi, de gală
Și haine noi, mai albe ca zăpada.

Pășesc timid și încordat în sală.
Talaz de glasuri prevestesc cascada
Dar nu vor fi decât târziu grămada
De ochi tăcuți cu tăvăliri prin smoală.

În față Titus și-a-ncordat vioara.
A țintuit un sunet în pereți,
Însemn de vrajă impregnat în ceara

Iubirii noastre de-osteniți drumeți.
Așa se scurge-n echilibru seara.
E cald în trup, chiar de mai cad nămeți.


30 august 2007


www.adrianmunteanu.uv.ro