cuvintele de altă dată
cârciuma cu tejgheaua înaltă
saltele deșelate din căminele de studenți
sticlele de vin spânzurate în cuie de pereți

între ferestre înflorite între sfinte jecmănite iată-ne –
guri de canal hrănindu-se cu zăpezile prin care tălpile Ei
au lăsat urme aidoma picioarelor unui iepure mic

don quijote al xxi-lea
flutură
în coarne de motocicletă amenzi de circulație rumene pe care
la ieșirea din post le-ai putea crede frigărui
și-ai căuta înfrigurat în agendă
numărul de telefon al Ei
s-o inviți într-o sâmbătă a morților
să ia masa cu tine în oraș

nici o clădire mcdonald’s nu e mai lungă
decât bonul fără de care nu poți intra la wc
niciodată niciodată vopsit
în limba acadiană
sau în camera de gardă a spitalului de urgență
– organe atât de plăcute nervilor
simțurilor Ei

asfaltul acesta la vară va fi
ca iarba de smoală topită sub cloșcă
soarele va țopăi pe tocuri îmbrăcat în asistentă
spărgându-ne coaja și zvârlindu-ne gălbenușul clocit într-o ploscă

am râvnit și avem
falocrație – dreptul la vot socotit ritual de împerechere
dreptul la radiatoare și jighere –
metode mai mult sau mai puțin științifice fără de care
madonele n-ar ține la piept vreun prunc
ci doar labele
labele picioarelor* Ei


_____________________________
* pentru începători: piciorul se bagă
la fel ca sârma pe nas