Cu Blitz sunt line curbele abrupte.
Lăsăm Liceul Silvic jos, în vale.
Vom fi-ntre brazi cu răsuciri domoale
Ce n-au sfârșit cu ierni târzii să lupte.

În piept un tremur rătăcit și moale
Ar vrea din trup sleit să se înfrupte.
Abia mai sus, prin crengi de vânturi rupte,
Un nor atinge-o pană-n rotocoale.

Încă un pic. Îmi trag cu greu piciorul
Și gura-și cere aerul prea dens.
Spre culme iarba și-a întins covorul,

Să calci pe el cu râvnă și intens.
Un ram se-apleacă, să ne dea onorul.
Și poarta lumii s-a deschis imens.


19 august 2007