Magnifică stea, prea dulce fiinÈ›a
Priveşte iar marea şi pune-È›i dorinÈ›a
Mai cîntă-mi odată-n privirea pierdută
Arată-mi curajul cu milă şi trudă.

Sunt sclavul iubirii ce smulge dureri
Sunt mica scăpare ce arde robiri
Pămîntul meu rîde cu gura albastră,
Şi apa mea curge spre luna măiastra.

Acolo departe se vînd amintiri,
Din şoaptă in şoaptă… aud veşniciri
Deschide cărarea ce duce spre cer
Cu mantia-È›i albă …învălui mister.