Trăiesc agățat de fotografia ta
ca păianjenul de tavan.
De mi-ai lua-o înapoi
n-aș mai găsi sprijin
pe nimic. Fie-ți milă, iubito,
am renunțat la tot,
pînă și dreptul de întîi născut
l-am cedat altcuiva.
Îngăduie-mi s-o păstrez.
Am devenit dependent de ea
cum figurantul de luciul tăvii sale
în care vede, seară de seară,
șiruri de donjuani așteptînd zadarnic
să intre în scenă.