se spunea că îl vor crucifica sau îi vor tăia capul
nimeni nu știa mai multe
mai întâi a trecut o zi
apoi două
s-au făcut trei
și tot așa
trecuse și vara și iarna
se topiseră zăpezile
un miros proaspăt
de verde
se simțea
apoi cineva a început să cânte
și-au băut și-au mâncat



*


erau mândri de tot ce era al lor
setea era a lor
lăcomia
era tot a lor
pământul de sub picioare le aparținea
la fel și cerul de deasupra capului
curvele lor
erau curvele lor
iar de s-a abătut molima pe la ei
au primit-o ca pe un vechi
camarad



*


într-o zi le-au murit peștii
nu au plâns
nu au bătut clopotele
i-au îngropat fără fast
apoi chiar deasupra mormântului
au întins masă mare
au mâncat cartofi copți cu unt și sare
într-o tăcere marcată și mai tare de clefăituri
după au plecat fiecare într-ale lor
la setea lor
la curvele lor
când cineva a început să cânte
au băut și-au jucat



*


din când în când mai începea războiul
strângeau armele la piept
ca pe niște iubite
apoi se duceau
mureau pe câmpul bătăliei
scoteau noaptea din piepturi
și înveleau dușmanul cu ea
se întorcea câte unul
să aducă vestea victoriei
mergeau cu toții
să-și îngroape morții
bătrânii cântau
copiii chicoteau și zâmbeau
la întoarcere
mâncau pâine din grâu încolțit
și tăceau
cum se tace într-un nou început



*


odată s-a îndrăgostit unul dintre ei
de o fată de dincolo
i-au dat binecuvântarea
i-au dat o bucată de brânză și niște mămăligă
otrăvuri
cuțit
peste câteva zile
toți flăcăii
se iubeau cu femeile de dincolo
iar totul era la fel ca înainte
setea era a lor
curvele lor erau ale lor
și când cineva cânta
beau și jucau



*


acolo
se murea de fericire
din timp în timp câte unul
cădea răpus peste masă
cu vinul șuvoaie pe piept
cu sîngele gâlgîind șuvoaie din piept
nimeni nu zicea nimic
toți cântau
rănile de cuțit păreau guri cântătoare
care țineau isonul
fericirea era toată a lor
curvele lor rămâneau curvele lor
și moartea dansa împreună cu ei
dimineața
când scoteau soarele din suflet
ascundeau noaptea în schimb
îngropau cântecul
beau un lapte ce părea negru
se uitau așa în depărtare
până ce liniștea
se prelingea ecou
după ecou