și iată
că tot mai trăiesc
asuprită
ca și cum viitorul mi-ar face
cu ochiul
iar pe partea stângă a craniului
gol
m-ar lovi cu absența
încimentată și rece
fix în măduva rațiunii
*
și intru iar să-ti văd
buza de jos
cu genunchii duhnind a grea
moarte
te apropii tot mai mult
de mâna din care se prelinge
teatral
ceară închegată
*
și îți aștern patul
pe muchia sânului
ca o ultimă grijă
de a te ști
fără plămâni
*
de uitare
te ștergi
pe buza de jos
cu pământ