poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-10 | |
În nourul dens de fum de țigară,
în balsamul tăcutelor elegii îți învelești cicatricea roz cu colțurile lăsate-n jos, îmbraci impermeabilul solitudinii și intri-n catacomba acestui crepuscul, aidoma Lunii, schimbat la față... Auzi chemările depărtatului Saturn, ploile de plumb izbindu-se-n rafale de anatomia tristeților tale, de acoperământul de beton armat al blocului de garsoniere, sub care locuiești ca Proprietar anonim al luminii. În prag păsări cu cearcăne te întâmpină, versificând în grai tomnatic agonia, arborii în flăcări, din frunze galbene de oboseală murmurând: Ah, în ziua morților născuți, corbii tăi reînvie în fiecare noapte... Momente de un albastru fulgurant se întâmplă sub stratul de ozon, sub înfățișarea ta simplă, în arderea internă a huliganului sentimental... Îi dai foc naivului căzut în capcana Insomniei, să strălucească-n pielea de foc a solitarului siberian. Pe când orbecăiești cu-nfrigurare prin diafane cețuri de cuvinte (și numele-ți decapitat pe buzele Gloriei fâlfâie, vai, ca o zdreanță), inima nopții se mută la tine în piept, își reaprinde felinarele, pe urmă îți zvârle țeasta-n brațele Lunii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate