poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-10 | | Înscris în bibliotecă de s
Era nespus de dezbrăcată
Și arbori falnici, indiscreți, La geam se-nghesuiau s-o vadă, Apropiindu-se, șireți. Ședea în jilț, aproape goală, Cu mâinile pe piept - arici. Și-i fremătau pe pardoseală Picioarele, atât de mici! Deodată ochii mei văzură Un licăr ca de ceară, șui, Ce-i flutura pe sân, pe gură: O muscă pe-un măceș sîlhui. Îi sărutai subțirea gleznă Ea râse-atunci, un râs brutal, Cu triluri limpezi, care-n beznă Sunau mătănii de cristal. Ea piciorușele-și retrase: "Te rog să încetezi", rosti, Iar râsul ce mă-ncurajase, Părea, acum, a pedepsi! Cu buzele înfrigurate, O sărutai pe ochi, discret. Ea, capul dându-și-l pe spate, Îmi zise-atuncea: "Mai încet! Aș vrea să-ți spun două cuvinte..." Restul în sân i-am azvîrlit Cu sărutarea mea fierbinte, Iar ea a râs și s-a-mblânzit... Era nespus de dezbrăcată Și arbori falnici, indiscreți, La geam se-nghesuiau s-o vadă, Apropiindu-se, șireți.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate