Pășind în infinitul gândului,
Pe același drum, pustiit de amintiri,
Chipuri de mult uitate găsesc,
Cuvinte sonore, risipite și ele.
Un cântec e tot ce a fost:
Cu note definite, cu pauze finite și dese.
Însă ecou au rămas.
Cu greu se distinge-
Negat e de vreme...
Idei, fapte, vise ascunse de timp
În cufere prăfuite, mereu neclintite.
Și totuși prezente se vor a fi multe,
Fie ele-ncepute,fie neterminate:
Pendulând între ieri și mâine.
Dar totul rămâne un joc-
Cu aceeași actori numeroși
Într-o unică piesă:
Viața.