Patru zei frati cu mâinile în Soare, jumätate de Soare, el si ea, cinci raze în nimb, ascunse de lumina Soarelui, focul se fäcun zeu viu în obârsia vatrei.
Corul:Cresti focule în somnul rugäciunii eterne, vlaga lemnului, lumina cetätii de pinteni unde zeii îsi ling cenusa mâinii, închinându-si timpul arderii, vin peste satul unde vii copii lui Mazda.
Sacru cu trupul de muiere, aripi de fläcäri se desfac din sânii si urme de plecäciune unde pasul unui foc rupt din aerul mâinii vinde la tribul de iele pietrele ce se bat.
Corul:Cresti focule umed de pärul virginei de care te prinzi stropii ideii din soldul unde lemnul se miscä alegoric odatä cu mâinile merilor ce sustin usa bisericii unde demonii muscä vâlvätaia.
In vatra unde se desmint aripile organice, femeia näscu!