georgian am urlat
ține-mă georgian
urletul n-a trecut de porțile pieptului

agenția de presă s-a deschis ca o gură de anaconda
lanțul de la ecuson zornăia ce cîine mi-am zis
ce cîine dumnezeu își plimbă animalul de casă

curajul ieșise din mine ca un roi de albine care își caută cuib
am rămas
cu mîna în aer un arc de triumf pe care oropsiții își dau foc cu benzină

știi senzația cînd îți alunecă pe gît pîinea nemestecată
așa m-am pierdut printre uși și cartele magnetice
mi-am făcut părul în oglinda din lift
mă uitam la mînecile mele roase
la mînecile lor proaspete
mormăiam i feel like a downtown jesus îmi doream să se sfîrșească
totul mai repede să fie un cer de turcoaz ori
să nu ne spunem nimic

cînd ai făcut dragoste prima dată ai crezut că cineva a respirat tot aerul și că ar trebui să-ți crească plămînii la exterior
ca niște ciorchini ca să poți supraviețui
îți spuneam tot timpul că nu trebuie să fii pregătită
că lucrurile se întîmplă firesc nu există momente perfecte
că lucrurile se întîmplă cînd explodezi

camera s-a deschis ca o pajiște pe care cincizeci de reporteri
strîngeau morții de prin spitale
m-a năpădit sindromul metroului
cînd intri într-un vagon sau într-o clădire
toți se uită la tine de parcă ar vrea să se înfigă
în țeasta ta să vadă ce se află acolo
am tras aer în piept
am tras aer în piept

m-am gîndit la coapsele tale dacă încă mai tremură
ți-ai pus capul în pieptul meu l-ai urcat ca o marie
în urma cristosului
fiecare fărîmă de aer era un pas
gergian am urlat
am deschis gura un fel de ușă cu cartelă magnetică
urletul n-a trecut de șiragul dinților

și în tot zumzetul acela de softuri și femei bine
m-am agățat de lanțul ecusonului ce cîine mi-am zis
dumnezeu își plimbă animalele de casă
prin agenții de presă