Aspectul unei zile

We planly saw that not a soul lived
in that fated vessel!
Edgar Allan Poe

Aspectul unei zile pe care am trăit-o acum zece ani,
în loc străin,
esența unei clipe străvechi ce a fâlfâit
și s-a pierdut ca un înger al Domnului
vocea unei femei uitate cu atâta înțelepciune
și cu atâta chin;
un final nemângâiat, înmărmurit amurg
dintr-un septembrie.

Case noi, clinici prăfuite, exantematic,
ferestre, prăvălii de sicrie...
S-a gândit cineva cât îndură un sensibil
farmacist care stă de gardă?
Dezordine în odaie: sertare, ferestre, uși
cască mari guri ca niște fiare sălbatice;
un om extenuat își dă în cărți, caută,
citește în stele, cercetează.

Se frământă: Dacă vor bate la ușă cine va
deschide? De va deschide o carte
la cine va privi?
Dacă-și deschide sufletul cine va privi? Lanț.
Unde-i iubirea care desparte timpu-n două,
dintr-o dată, și-l împietrește?
Doar vorbe și gesturi. Uniform monolog
în fața oglinzii, sub un rid.
Ca un strop de cerneală pe batistă se-ntinde
plictiseala.

Toți au murit pe bord, dar corabia își continuă
raționamentul început la pornirea
din port.
Cum i-au crescut căpitanului unghiile...
și șeful de echipaj e neras, el ce-avea
trei amante la fiecare escală...

Marea se umflă ușor, pânzele se înfoaie
și ziua stă să scapete.
Trei delfini negri strălucesc, un surâs e
gorgona; uitat, un marinar face semn
călare pe gabie.